„Un stup de albine poate face zece medici şomeri” aflăm dintr-un vechi proverb românesc. Multiplele cercetări efectuate au dovedit că pentru sănătate apicultura are o importanţă covârşitoare.
Produsele directe ale stupului (mierea, polenul, păstura, propolisul, căpăceala, lăptişorul de matcă, apilarnilul şi veninul de albine), prin conținutul lor ridicat de substanţe nutritive, aproape toate vitaminele, substanţe antibiotice, bactericide, bacteriostatice, anesteziante, reprezintă viaţă, vigoare şi sănătate pentru toţi consumatorii.
Practica şi constatările multor cercetători au evidenţiat că apicultorii şi consumatorii de produse ale stupului sunt oameni sănătoşi şi renumiţi prin longevitatea lor.
Produsele apicole, pe scurt:
- Mierea – aliment complex
- Polenul – proteine (aminoacizi)
- Păstura – proteine şi vitamine
- Propolisul – antibiotic natural
- Căpăceala – medicament natural
- Lăptișorul de matcă – energizant puternic
- Apilarnilul – concentrat nutritiv
- Veninul de albine – antiinflamator
Mierea
„Cine consumă câte o linguriţă de miere dimineaţa, este ferit de boli toată viaţa” spune un vechi proverb românesc.
Mierea este poate alimentul ce a marcat cel mai adânc viaţa oamenilor. De aici şi interesul depus de toate ţările pentru creșterea producției de miere.
Mierea de albine este un tonic ideal, cu o mare valoare nutritivă. Ea conţine toate elementele necesare unei hrăniri raţionale. O cantitate de 45 g miere pe zi este suficientă pentru a acoperi necesarul unui adult de vitaminele B1, B2, B6, C, K, PP, B12 iar o lingură de miere oferă organismului 60 Kcal şi se transformă în energie mult mai repede decât alte alimente.
Pentru asigurarea necesarului de substanţe zaharoase, albinele culeg nectar şi mană, iar pentru satisfacerea nevoilor de substanţe proteice, minerale, grăsimi şi vitamine, albinele culeg polenul florilor.
Nectarul este o secreţie apoasă a unor plante. El conţine diferite zaharuri, substanţe minerale, acizi organici, vitamine, pigmenţi, substanţe aromatice.
Mana este o substanţă dulce, limpede şi vâscoasă ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor. Mana poate fi de origine animală, când este produsă prin intermediul unor insecte producătoare de mană sau de origine vegetală, când este secretată direct de plante.
Prin prelucrarea nectarului de către albine, conținutul de zaharoză se transformă prin invertire în glucoză şi fructoză. Un conţinut mai mare de fructoză menţine mierea fluidă mai multă vreme (mierea de salcâm, mierea de mană) iar un conţinut mai mare de glucoză are ca rezultat cristalizarea mai rapidă a mierii (mierea de rapiţă, zmeură, floarea-soarelui). Cristalizarea mierii este un fenomen natural pentru toate sortimentele de miere românească cu excepţia mierii de salcâm şi a mierii de mană.
Principalele plante melifere din ţara noastră sunt reprezentate de:
- pădurile de salcâm, tei şi conifere;
- culturile de rapiţă, floarea-soarelui, muştar, lucernă, coriandru, menta cultivată;
- plante din flora spontană: zmeurul, zburătoarea, menta sălbatică, busuiocul, flora din Delta Dunării şi lunca Dunării.
Mierea de albine, în afara efectului nutritiv şi energetic, şi-a demonstrat calitățile terapeutice într-o serie de afecţiuni: anemii, afecţiuni dermatologice, tulburări de tranzit intestinal şi acţiuni benefice asupra mușchiului cardiac şi a celulei hepatice.
Polenul
Polenul este colectat de albine de la plantele polenifere sau nectaropolenifere şi depozitat în celulele fagurilor din stup, formându-se păstura ce reprezintă hrana proteică pentru albine şi puiet.
În compoziţia biochimică a polenului intră: apă (3-4%), zaharuri (19-40%), lipide (1-15%), proteine (7-35%), aminoacizi liberi (10%). Polenul conţine, de asemenea, substanţe minerale ca: potasiu, fosfor, calciu, sulf, soldiu, clor, magneziu, fier, iod, cupru, zinc, mangan, dar şi vitamine ca tiamina, riboflvina, acidul nicotinic, acidul pantotenic, acid folic, acid ascorbic, şi complexul vitaminic B.
Polenul este mult mai bogat în aminoacizi decât carnea, ouăle şi brânza. Datorită calităţii sale deosebite, polenul recoltat de albine este folosit în alimentaţia omului ca medicament natural.
Polenul şi păstura reprezintă cea mai complexă hrană naturală cu efecte fiziologice şi terapeutice remarcabile. Polenul are efect regenerator structural şi de stimulare funcţională asupra țesuturilor organelor hepatic, nervos, conjunctiv etc şi asupra fluidelor corporale. Are efect antioxidant (întârzie îmbătrânirea celulei), de detoxifiere a organismului şi de stimulare a capacităţii imune.
Păstura
După ce este recoltat de albine de pe antenele florilor, polenul diferitelor flori este adus în stup şi depozitat în celulele fagurilor unde este supus tasării puternice pentru eliminarea aerului. După depunerea în faguri, sub influenţa substanțelor adăugate de albine (miere, nectar, enzime din propriile secreţii glandulare), a microorganismelor, a umidităţii şi a temperaturii ridicate din stup, polenul – în urma unor procese biochimice de fermentaţie – se transformă în păstură.
Prin origine, recoltare şi mod de conservare, păstura este un produs natural, biologic activ, născut din interacțiunea a trei factori biologici: planta (polenul ca celulă sexuală masculină), albina (ghemotocul recoltat de ea, propriile secreţii glandulare) şi microorganismele (transformări biochimice).
Păstura este un produs natural cu însuşiri mai valoroase decât ale polenului datorită amestecului de polenuri de provenienţă diferită, a conținutului său în zaharuri simple, a conținutului mărit de vitamină K. Valoarea nutritivă net superioară a păsturii în raport cu polenul se explică prin spectrul mult mai larg al componentelor sale.
Se foloseşte fie cu fagure cu tot, fie scoasă din fagure (conservată în borcane de sticlă ţinute la rece), fie amestecată cu miere şi lăptişor de matcă. Ca produs dietetic şi apiterapic, păstura este folosită pentru a suplini eventualele insuficienţe în vitamine, săruri minerale , acizi aminaţi.
Propolisul
Propolisul (de la cuvintele greceşti pro=pentru, polis=cetate) este un complex de substanţe destinate apărării cuibului de albine de frig şi dăunători. Albinele îl recoltează de pe diferite plante (cireş, brad, molid) şi îl transportă în cuib. Cu ajutorul propolisului albinele astupă crăpăturile stupului şi acoperă cadavrele dăunătorilor ce au reuşit să pătrundă în stup.
Propolisul este, din punct de vedere medical, cel mai valoros produs apicol. Studiile legate de proprietăţi au arătat că propolisul poate oferi peste 60 de efecte diferite în domeniul sănătăţii. Fără a fi bogat în substanţe nutritive, prin prezenţa altor compuşi propolisul are un spectru larg de acţiune: regenerator al celulelor sănătoase ale organismului, stimulator al sistemului imunitar, este bacteriostatic, bactericid şi fungicid, anestezic şi antiinflamator, antioxidant şi detoxifiant natural, distrugerea endoparaziţiilor. A fost folosit de-a lungul timpului la vindecarea rănilor. În prezent are o largă aplicare în terapeutica medicală, fiind folosit în tratamentul a peste 300 de boli (afecţiuni) din domeniile:
- stomatologie şi chirurgie maxilară;
- O.R.L.;
- oftalomologie;
- boli pulmonare;
- boli ale aparatului digestiv;
- ginecologie;
- dermatologie.
Căpăceala
Căpăceala este un valoros produs apicol, fiind un adevărat medicament deoarece conţine miere, ceară, propolis şi o cantitate mică de venin de albine, substanţe active şi antibiotice naturale. Căpăceala este folosită de albine ca să sigileze şi să conserve mierea depusă în faguri. Mierea căpăcită își păstreză astfel calitățile terapeutice.
Căpăceala conţine un antibiotic natural eficient în tratarea bolilor respiratorii infecţioase, ajută la buna funcţionare a inimii, participă la igiena bucală şi creşte imunitatea organismului.
Se consumă prin mestecare, continuând să elibereze substanţe benefice chiar după terminarea mierii din ea. Ceara rezultată în urma mestecării se poate înghiţi sau arunca.
Lăptișorul de matcă
Lăptișorul de matcă este o secreţie produsă de glandele hipofaringiene şi mandibulare ale albinelor tinere (doici) pentru hrănirea mătcilor pe întreaga perioadă a vieţii lor şi a larvelor de albine lucrătoare şi de trântori pentru o anumită perioadă.
Ca hrană larvară, lăptișorul de matcă se prezintă ca un gel de consistenţă vâscoasă, omogen, cu granulaţie fină, de culoare alb-gălbuie. Are un miros caracteristic, puţin aromat, cu gust astringent.
Ca o caracteristică generală, se admite că lăptișorul de matcă este un produs foarte bogat în substanţe nutritive direct asimilabile de organismul viu. Prin componentele sale active are afecte deosebite în: procesele de respiraţie celulară, metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor, în procesele de detoxifiere.
Pentru organismul sănătos, lăptișorul de matcă constituie un element esenţial în stimularea sistemului imunitar, în procesele de creştere şi dezvoltare, în menținerea echilibrului general al organismului.
Pentru organismul afectat, lăptișorul de matcă asigură reechilibrarea în caz de: astenii, oboseală fizică şi intelectuală, anorexie, carenţe diverse, îmbătrânire prematură. Spectrul său de acţiune se extinde şi la nivelul sistemului digestiv, cardiovascular şi neuropsihic.
Apilarnilul
Apilarnilul este un produs apicol obţinut din larve de trântori, prin colectarea acestora de pe rame la vârsta de şapte zile. Acest produs conţine concentrate nutritive prelucrate de albine sub formă asimilabilă, polen în cantitate mare, hemolimfă – un produs asemănător sângelui , dar mult mai bogat în magneziu şi fosfor, fructoză şi trehaloză, protide şi principalii aminoacizi, microelemente minerale.
Inventatorul Nicolae Ilieşiu a colaborat cu medici de specialitate , căutând neîncetat căi şi metode de exploatare ale acestui produs. Sunt foarte multe domeniile în care Apilarnilul poate deveni un sprijin real – de la folosirea lui ca produs tonifiant şi psihotonic în patologia nevrozelor, la rezolvarea problemelor din stările de nutriţie, , ca soluţie în bolile ficatului, în terapia neurasteniilor, în ginecologie şi obstretică.
Apilarnilul are consistenţa şi coloritul iaurtului, cu gust de polen şi propolis, fiind foarte perisabil. Din acest motiv se păstrează la temperaturi foarte scăzute. Administrarea Apilarnilului se face cu sfatul medicului şi respectând dozele prescrise de el.
Veninul de albine
Veninul de albine implică stimularea secreției endogene de cortizon, având deci proprietăţi antiinflamatorii sistemice, cu efect puternic în combaterea bolilor de tip reumatismal. Are efect asupra sistemului cardiovascular, influențează benefic circulaţia periferică si bolile acesteia.
În urma numeroaselor cercetări privind compoziţia veninului de albine precum şi a verificării efectelor sale în diferite acţiuni, s-au elaborat medicamente pe bază de venin de albine în multe ţări. În România, prin Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, s-au realizat două produse pe bază de venin: Apireven unguent şi Apireven liniment, produse de uz extern cu bune rezultate pentru terapeutica unor afecţiuni de natură reumatică.
În general, veninul de albine se foloseşte în terapia umană sub formă nativă, prin înţeparea directă a bolnavului de către albine dar şi sub forma preparatelor de mai sus.
Utilizarea veninului de albine se face sub îndrumare medicală deoarece există riscul ca unele persoane să fie alergice la substanțele active din compoziţia acestuia.
Miere şi alte produse apicole 