Cele 7 flori sunt reprezentate de cele şapte specii de plante melifere (leurdă, rapiţă, salcâm, zmeură, tei, floarea-soarelui şi mentă sălbatică) la care sunt deplasate albinele în pastoral, începând cu luna aprilie, în primăvară, până toamna, în luna octombrie, pentru a avea un cules natural continuu.

I. Leurda

Primul cules productiv pentru albine şi pentru noi este cel la leurdă, plantă ce înfloreşte în luna aprilie, în Pădurea Snagov şi alte păduri din jurul Bucureştiului. Leurda sau usturoiul sălbatic, cum mai este denumită, înfloreşte după ce se trec ghioceii, viorelele şi brânduşele şi formează adevărate  pajişti verzi prin păduri emanând un puternic miros de usturoi în timpul înfloririi.

II. Rapiţa

La sfârşit de aprilie se face deplasarea la culturile de rapiţă din judeţul Teleorman, acolo unde această plantă este cultivată pe suprafeţe foarte mari. Culesul la rapiţă durează aproape o lună de zile, timp în care familiile de albine ajung la dezvoltare maximă, fiind pregătite astfel pentru importantul cules de la salcâm.

III. Salcâmul

Pentru ţara noastră deplasarea la salcâm este cea mai importantă, mierea românescă de salcâm fiind foarte apreciată, atât în ţară cât şi în afara ei. Salcâmul înfloreşte în trepte, în funcţie de zona de relief (câmpie, deal şi munte) astfel încât în anii cu vreme frumoasă în luna mai se pot face două sau chiar trei culesuri. Pastoralul la salcâm începe cu pădurile din jurul Bucureştiului, apoi continuă  pe dealurile dintre Curtea de Argeș si Râmnicu-Vâlcea.

IV. Zmeura

La începutul lunii iunie, după salcâm, deplasăm o stupina la munte, în zona Voineasa – Obârşia Lotrului – Transalpina, pentru culesul la zmeură şi fânețe naturale. Din păcate la munte vremea este de multe ori instabilă, astfel încât albinele nu pot valorifica acest cules decât în condiţii de climă favorabilă (perioade călduroase). Culesul la florile de zmeură se poate desfăşura în acelaşi timp cu cel de la mană de conifere, în funcţie de dezvoltarea insectelor producătoare de mană din acel an. Spre exemplu, anul 2017 a fost un an favorabil obţinerii unui astfel de sortiment însă nu la fel s-a întâmplat şi în 2018 când, datorită ploilor zilnice de la munte, albinele nu şi-au putut asigura nici măcar culesul de întreţinere.

După culesul la zmeură urmează culesul la fâneţele naturale în zona Voineasa.

V. Teiul

Teiul oferă un cules foarte bun albinelor numai în anii când nu plouă în perioada înfloririi. Deplasarea se face la masivul de tei din zona Snagov.

VI. Floarea-soarelui

Floarea-soarelui asigură un cules sigur familiilor de albine la mijlocul lunii iulie, suprafețele cultivate cu această plantă meliferă fiind foarte mari în ţara noastră. Prin deplasarea la floarea-soarelui, albinele își asigură şi mierea de iernare, astfel încât nu mai este nevoie de hrăniri suplimentare în primăvara anului următor. Pentru floarea-soarelui stupii sunt deplasaţi în județul Teleorman.

VII. Menta sălbatică (Mentha aquatica)

La sfârșitul verii şi toamna, singurele zone care mai oferă nectar şi polen pentru albine sunt Delta Dunării şi lunca Dunării unde înfloresc, începând cu luna august până în octombrie, menta sălbatică şi alte plante cu înflorire târzie.

La începutul lunii octombrie, stupii sunt aduşi pe vatra de iernare unde vor rămâne până la sfârșitul lunii martie a anului următor.